De mult timp ne gandeam sa trecem pe un alt continent. Cel mai aproape am fost in Istanbul, cand am fi putut sa trecem in Asia. Insa din lipsa de timp, am ramas tot in batrana Europa. Totusi, trecerea trebuia facuta. Prin Noiembrie anul trecut s-a ivit si ocazia. Cautam o vacanta pentru primavara acestui an. Undeva sa fie cald. Am gasit ca Spania este cea mai potrivita destinatie. Bun, unde in Spania? Pai, in sud, sa fie cat mai cald. Si ce ar fi de vazut pe acolo? Ar fi Andaluzia, lumea zice ca e frumos... Granada, Cordoba, Sevilla.

Am inceput sa ma uit dupa zboruri catre Andaluzia. Cele mai bune oferte catre Malaga. Am luat harta in brate sa vad pe unde exact pica Malaga asta. Hmm, destul de aproape de Maroc. Poate dam o fuga si acolo. Nu foarte convins am verificat ce oferte ar fi de ajuns peste balta. Surprinzator, Ryanair-ul avea tarife foarte bune (60 EUR dus-intors) din Sevilla pana in Marrakech. Luat iar harta in brate sa vad unde e Marrakech-ul. Parea cam departe, nu stiam prea multe despre oras, dar mai auzisem de el. Deci ceva interesant se intampla acolo. Bun, luat Wikipedia si Tripadvisor-ul in brate. Pe Wikipedia pare interesant, pe Tripadvisor lumea e incantata. Deci, hai sa mergem. Dar nu singuri, ca deh, e Africa. Hai mai bine mai multi. Am adunat oameni cam cat pentru o echipa de handbal, ne-am luat biletele cu putin inainte de Craciun si in Martie am pornit la drum (zbor). Mai intai in Spania. Dar despre Spania va zic altadata.

Am aterizat in Marrakech candva dupa-amiaza tarziu. La aeroport eram intelesi cu o agentie sa ne astepte si sa ne duca la hotel. La "riad" mai exact. Un riad e o casa specifica marocanilor. E ca o casa mai mare, cu etaj, si cu o curte interioara. In fiecare riad statea cate o familie marocana. Cu catel, cu purcel (fereasca-te Alah de purcel), copii, soacra, etc. Riadurile sunt lipite unele de altele si formeaza un zid. Spatiul dintre ele nu este foarte mare iar marocanii ii zic acestui spatiu "strada". E cam mult spus. E un labirint. Marrkech-ul e renumit pentru labirintul din orasul vechi (medina). Si localnicii se mai ratacesc prin el.

Spuneam ca am ajuns la aeroport. Aeroportul a fost o surpriza placuta, ca si orasul nou. Strazi late, relativ curate si fara foarte multe gropi. Cladiri noi, magazine capitaliste, toate insa pastrand arhitectura si culoarea rosie-desertica.Am ajuns si in orasul vechi. Ei bine, aici lucrurile nu mai sunt atat de agreeabile. Strazile sunt ca in centrul vechi din Bucuresti. Doar ca de 3 ori mai inguste, la fel de aglomerate si pe langa asta mai adaugi trafic de motorete si biciclete. Mai jos sunt 2 exemple. Dar nu din Marrakech, ci din Essaouira. Sunt cam la fel, dar mai putin agitate in Essaouira.

La riad ne-au intampinat gazdele, cu ceai si biscuiti si cu multa prietenie. Asta mi-a placut. N-am mai fost intampinati pe nicaieri asa. Si din ce am vazut, asa par sa fie toti marocanii. Nu stiu daca doar cu turistii, dar si-au atins scopul. Ei bine, gazdele ne-au facut un instuctaj cu ce sa si cu ce sa nu facem si ne-au trimis la masa in oras. Am facut cunostinta cu bucataria marocana pe acoperisul unei case, aproape de piata Jemaa el-Fnaa. Initial am fost placut impresionat de ce am mancat: tajin, cous-cous, miel, supa de naut si fructe. Dupa vreo 3 zile de tajin si couscous mi se cam luase insa. Si asa s-a incheiat prima seara in Africa.

A doua zi am plecat spre Essaouira sau Wind City cum e porecla prin Maroc. Mare port la oceanul Atlantic in vechime, statiune pentru vest-europeni acum. Am pornit de dimineata, inghesuindu-ne pe stradute cu copiii care se duceau la scoala. Drumul a fost relativ interesant. Mai intai am trecut printr-un targ (vezi mai jos).

Iar apoi am trecut pe langa ce-a de-a 8-a minune a lumii.

Exact. Marocanii au revolution agricultura, au imperecheat un copac de argan cu o capra si au obtinut primul copac care produce mamifere. Din pacate, le-a iesit doar pentru un singur copac. Aparent copacii mai departati de traseele turistice nu rodesc la fel de bine.

Am ajuns si in Essaouira. Am vazut portul, ne-am plimbat putin prin medina, am luat masa, o tura pe plaja si s-a cam terminat ziua.

Seara, la riad am fost asteptati cu o cina specific marocana. Adica, tajin, couscous si fructe. Mancat, somn.

A 3-a zi am plecat impreuna cu ghidul nostru Ahmet si soferul lui de incredere Youssef catre desert. Desertul face parte din cultura marocana asa cum codrul este frate cu romanul. Este o mandrie sa fii nascut cat mai aproape de desert. De altfel, si gazdele noastre de la riad veneau din sudul Marocului, de la marginea Saharei.

Pe drum, Ahmet ne-a facut o scurta introducere in cultura, istoria si obiceiurile marocane. I-am facut si noi un instructaj pe masura in cele romanesti si europene. Asa ca nu ne-am plictisit, desi drumul e destul de lung. Si cate sunt de vazut pe drum. In primul rand traversezi muntii Atlas. Care sunt maricei, ajung si pe la vreo 4000 de metri. Asa ca la o aruncatura de bat de desert, poti sa vezi zapada pe munte. Si daca e zapada pe munte sunt si sporturi de iarna, si statiuni. Astept cu interes prima Olimpiada de iarna in Maroc. Revenind, traversarea muntilor Atlas e spectaculoasa. Trecatori, prapastii, canioane. Ai impresia ca esti mai degraba in Elvetia.

Dupa ce treci de Atlas, cel mai important oras e Ourzazate, cunoscut si ca Hollywood-ul african. Cand au nevoie de un peisaj desertic, producatorii din California isi iau jucariile si se muta in acest micut oras. Recuzita si-o fac platind pe localnici generand o buna sursa de venit pentru intreaga regiune. Noi am ajuns pe la pranz in oras si pentru ca mai era mult de mers pana la destinatia finala, nu ne-am oprit decat pentru niste poze si pentru o masa.

Pe drum am mai vazut si o oaza. Nu era chiar cum ne-o imaginam noi, adica 2 palmieri langa o balta. Erau hectare intregi de oaza.

Oaza asta e o oaza de curmali. Cam toti oamenii din zona detin o parcela din oaza asta si traiesc din ce produc curmalii. Anul asta plouase destul de mult, deci urma o productie record in urmatorii ani.

Spre seara am ajuns si in Zagora, destinatia finala. Aici ne asteptau camilele care urmau sa ne duca la corturile "de lux" din desert. De lux inseamna ca au electricitate si inca un cort in care exista apa unde poti face un dus. Un lux pentru desert, dar nu un lux in adevaratul sens al cuvantului.

La camping ne-au asteptat berberii. Ceai si alune la intampinare si o masa cu.... tajin si couscous. Dupa masa, foc de tabara, muzica si cantece berbere, luna plina si doar desertul in jur. Si o sosea pe care treceau masini la vreo 500 de metri, dar am stat cu spatele la ea ca sa nu stricam "the berber authentic lifestyle". De dormit nu prea am dormit in noaptea aia. In primul rand ca mersul pe camila nu e asa de comod si aveam oarecare junghiuri. In al doilea rand in desert e cam frig noaptea iar peretii textili nu sunt chiar cel mai bun material izolator. Iar in al 3-lea rand mai bate si vantul noaptea. Si nu ca face frig, dar ia nisipul si-l arunca in cort. Plus ca vorba aia... nu prea era usa la cort. Defapt era, dar era stricata. Mai bine de n-ar fi fost.

M-am bucurat ca s-a facut dimineata ca m-am putut trezi in vacanta la 7:30. Am luat-o inapoi... unii cu camila, eu pe jos. Macar am facut poze.

Despre desert cate ceva. In primul rand, nu am fost in "the big desert". Am fost doar in "the little desert". "The big desert" e ala cu dune. In asta mai e si pietris si din loc in loc cate o planta. Anul asta fusese un an atipic in care a plouat prin desertul mic (global warming !?). Drept urmare nu erau doar dune de nisip si bolovani, era si foarte multa verdeata. Asadar, am vazut desertul verde. Super, de parca nu aveam verdeata si acasa. Dar daca vrei sa vezi pe fratele cel mare al desertului, trebuie sa o tii drept spre sud-sud-est si il gasesti repede. Daca te tin picioarele in vreo 2 luni in Timbuktu. E bine sa ai niste apa la tine.

La campingul de camile am ajuns dupa vreo ora de mers. Acolo ne asteptau ghidul impreuna cu soferul. Super, nu ne-au abandonat berberilor. Am pornit inapoi spre Marrkech.Ne-am oprit in Ait ben Haddou. Locul e cunoscut pentru productiie hollywoodiene (Game of Thrones, Gladiator, Kingdom of Heaven, etc.). Se vede si de ce din poze. Orasul era ma bine pastrat, dar cum am mai spus, a plouat, si cetatea din chirpici (Kasbah) nu a facut fata torentilor de apa. O buna parte a fost distrusa, insa ce a ramas, tot impresionant este.

In fata portii asteia s-au filmat scene din Game of Thrones si Gladiator. Se vede ca zidul e putin distrus. Iar raul ala, nu prea era pe acolo acum vreun an.

Cu aceasta ultima vizita, am pornit inapoi catre Marrakech. Din pacate nu am mai reusit sa vedem nimic din oras. Am lasat destul de mult material pentru o nouta vizita. Ne vom intoarce candva.