Spain

Calatoria in Spania am vrut sa fie antreu si desert pentru Maroc. Mai exact, in prima parte a calatoriei am vrut sa vedem partea estica a Andaluziei, dupa care, la revenirea din Maroc sa inchidem turul cu partea vestica. Turul l-am pornit din Malaga, unde am aterizat candva seara. Ne-am luat masina si am mers spre hotel, care era undeva in centrul orasului, centru care este ca in multe orase, o zona pietonala. Asta a insemnat sa trecem cu masina prin (nu peste) multime, echivalentul a trece cu masina prin centrul vechi al Bucurestiului intr-o noapte de sambata. Aparent de la spanioli mostenim cheful de petrecere. In fine, am gasit parcarea recomandata de hotel si am lasat masina cu cheia in contact unui nene, intr-o parcare semi-deschisa si am plecat optimisti ca in dimineata urmatoare o sa o gasim tot acolo.

A doua zi am plecat direct spre Granada. Orasul nu este chiar mare, dar aparent nu este in totalitate cartografiat de google maps. De ce? Pentru ca nu a incaput masina prin toate stradutele strampte si probabil le-a fost lene sa faca asta de pe bicicleta. Deh, e totusi pe un varf de deal orasul. Daca masina Google a ales sa nu mearga pe anumite stradute, noi nu am avut optiunea asta si dupa vreo ora de navigat dupa pozele de pe site-ul hotelului am gasit si unde trebuie sa stam.

Fara sa pierdem si mai mult timp am luat-o la pas sa vedem una dintre "minunile moderne ale lumii", adica Alhambra. Am inceput cu Generalife, adica gradini cu portocali si alte plante specifice zonei si canale cu apa in interiorul unui palat, care e si el la randul lui in interiorul complexului Alhambra.

Am continuat vizita cu citadela (alcazaba). Daca in restul complexului accentul cade pe detalii la detalii la alte detalii, in citadela totul e simplu, drept, facut militareste. Si de sus, se vede frumos si departe.

Ultima parte a fost palatul Nasrid, din punctul meu de vedere cea mai frumoasa parte.

Despre Alhambra ar mai fi de spus ca a fost construita de mauri, in timpul Emiratului Granadei. Spaniolii catolici au recucerit orasul, insa nu au distrus complexul. Ba au mai si construit cate ceva. Apoi au uitat o perioada de el si apoi si-au reamintit si l-au facut obiectiv turistic.

Ziua urmatoare am lasat Granada si am plecat mai departe spre Córdoba. Orasul a fost fondat de romani, a ajuns unul dintre cele mai mari din lume in timpul cuceririi maure si a ramas al spaniolilor dupa Reconquista. Cu alte cuvinte: o super-amestecatura de influente.

Iar amestecatura se vede cel mai bine in Mezquita. Adica in moscheea din Córdoba, care nu este orice moschee, este: Marea Moschee din Córdoba. Care defapt nu e chiar o moschee, e o catedrala catolica: Catedral de Nuestra Señora de la Asunción. Mai exact, Marea Moschee a fost transformata in catedrala, construind catedrala direct in interiorul moscheii. Mindblowing!

Seara ne-am petrecut-o in Sevilla, la un vin si un gazpacho, care nu a fost asa de bun. Un fel de supa-crema de muraturi. In Sevilla nu eram prima data, asa ca m-am lenevit cu facutul de poze si m-am bucurat de atmosfera locala.

Ziua urmatoare am plecat spre Maroc si dupa inca cateva zile am revenit bucurosi in Europa, tot in Sevilla, la fix pentru un spectacol de flamenco. In timpul spectacolului tin minte ca ma gandeam ca de dimineata ne tocmeam pentru suveniruri pe strazile din Marrakech, iar seara uite-ne gura-casca in inima Sevilliei la flamenco. Doua experiente de acum sute de ani pe care acum le poti trai la sute de kilometri distanta, in aceeasi zi.

Am plecat a doua zi din Sevilla spre Cádiz. Cádiz e un orasel-statiune cu radacini feniciene. E placut sa te plimbi pe stradutele lui. Mi-a placut catedrala, pe care am vazut-o doar pe afara. Si cu care ne-am pozat bineinteles.

Urmatoarea oprire a fost Tarifa. Catre care am gonit pentru a prinde apusul care se anunta a fi spectaculos. Este cel mai frumos apus pe care l-am vazut vreodata. Nu stiu daca e tot timpul asa pe acolo.

Am ramas peste noapte pe undeva prin zona iar a doua zi de dimineata eram deja in Gibraltar. Gibraltarul are un statut aparte. Este un British Overseas Territory. Asa ca se vorbeste engleza, moneda este lira, dar nu cea britanica, cea Gibraltareza (GIP). Si se conduce pe partea buna a drumului, adica nu ca in UK. Este undeva in coada clasamentului ca suprafata, dar are aeroport, care trece peste drumul care intra in tara. Sau drumul trece peste aeroport. Depinde cum iti pui problema. Adica daca esti in masina sau in avion. In rest, este o stanca in stramtoarea Gibraltarului, din varful careia se vede peste apa Africa.

Orasul de jos, de langa port aduce cu cele britanice, cu o usoara tenta spaniola. Stanca e mai putin populata...de oameni. Cum urci cu funicularul te intampina maimutele, care sunt destul de agresive. Ca sa nu zic nesimtite. Trebuie sa fii atent cu ele pentru ca nu ezita sa zgarie si sa muste daca le superi. Si se supara usor daca nu le lasi sa iti umble prin geanta sau prin rucsac. De asemenea, nu ai voie sa le hranesti. Aparent au luat in greutate de la mancat fast-food si acum sunt la dieta. Nu e gluma.

In penultima zi am fost in Ronda. Este un sanctuar pentru corida si automobilism. Sau cel putin senzatia asta mi-a lasat-o. Corida este in centrul orasului si toate restaurantele par sa aiba in meniu ceva ce cu o zi inainte a defilat in corida. Circuitul Ascari este la o aruncatura de bat, iar acum vreo 2 ani Gran Turismo 6 s-a lansat fix in Ronda.

In plus, orasul e asezat pe stanci, unite printr-un pod care face toti banii. Loc favorit pentru sinucideri in zona.

Ultima jumatate de zi am petrecut-o prin Malaga, pe care nu reusisem sa o vedem prea bine la venire. Deja vazuseram multe, asa ca am profitat de timpul liber sa ne tragem putin sufletul.